Este apreciată atât în România cât şi peste hotare şi ne reprezintă cu onoare la toate conferinţele şi lucrările din domeniul construcţiilor la care ia parte. A participat la multe dintre cele mai mari lucrări din România printre care: Metroul Bucureşti, Palatul Parlamentului, Podul de la Cernavodă sau Catedrala Mântuirii Neamului.

Până la 78 de ani a reuşit să facă lucruri cât alţii nici în două vieţi n-ar reuşi. Încă este activă în câmpul muncii “molipsind” cu energie pe cei din jur, iar când timpul îi permite călătoreşte în lumea întreagă pentru a cunoaşte oameni şi locuri noi. De aproape 50 de ani este Directorul Laboratorului Construcţii CCF şi este apreciată din punct de vedere profesional de somităţi ale lumii construcţiilor din România dar şi de specialişti de peste hotare.

Astăzi spunem “Respect România” Pentru Doamna Inginer Elvira Dumitrescu care şi-a dedicat viaţa domeniului construcţiilor. Să o cunoaştem mai bine într-un interviu acordat pentru Atelierul de Ştiri

 

Sunteţi de aproape 50 de ani Directorul Laboratorului Central Construcţii CCF. Ce anume vă dă energia necesară de a merge la job cu atâta vitalitate şi cum vă petreceţi timpul liber?

 

Energia pe care o am pentru a veni de aproape 50 de ani la acelaşi laborator este rezultatul unor principii după care am obişnuit să mă călăuzesc: educaţia primită în familie şi la şcoală, a iubirii creştine pentru oamenii care mă înconjoară, și a conştiinţei profesionale care a crescut pe măsura trecerii timpului. În timpul liber obişnuiesc să merg la cursuri de dans, să ascult muzică şi ador excursiile care îmi dau ocazia de a cunoaşte oameni şi locuri noi. Am făcut TIR, am mers cu motocicleta iar în 1979 am obţinut locul 1 la un raliu F.

 

Care este cea mai mare realizare profesională pe care avut-o în atâţia ani de carieră?

 

Consider că cea mai mare realizare profesională pe care am avut –o şi încă o am, este aceea de a respecta legile bunului simţ, a normelor din construcţii şi mai presus de toate de a face fiecare lucru ca şi cum ar fi făcut pentru mine. Cred că lucrurile nu sunt niciodată cu adevărat atât de confortabile sau eficiente, pe cât ar putea să fie! În final mi-am respectat libertatea de a fi eu şi de a lua deciziile pe care le-am crezut de cuviinţă în momente cheie.

 

Într-o astfel de profesie aţi avut cu siguranţă multe provocări. Care a fost însă cea mai mare provocare?

 

Provocări sunt zilnice, de naturi diferite. Cea care m-a însoţit, din 11 februarie 1939 (data la care m-am născut), este aceea de a mă depăşi şi de a învăţa lucruri noi în fiecare moment! Multe dintre lucrările la care contribui sunt de o importanţă majoră, de aceea le tratez pe fiecare cu maximă atenţie. Fiecare lucrare la care am participat a reprezentat o provocare unică dar care m-a ajutat să mă autodepăşesc!

 

De-a lungul timpului aţi participat la numeroase lucrări atât în România cât şi multe alte ţări. Care au fost cele mai importante şi ample lucrări la care aţi participat în România?

 

Lucrările la care am participat cu Laboratorul CCF au fost nenumărate. Prin încercările efectuate pe materiale de construcţii şi direct pe construcţii, am contribuit la realizarea: Metroului Bucureşti, Catedralei Mântuirii Neamului (la  care lucrările sunt în desfăşurare), Palatului Parlamentului, Aeroportului Henri Coandă dar şi alte aeroporturi din ţară (Craiova, Feteşti, Tulcea, Satu Mare), podului suprateran Basarab, podurile Pipera, Ciurel, Cernavodă, Sighişoara, diguri Constanţa. Prezentarea unor lucrări de importanţă din România la Conferinţele Strabag de la Viena, expertize tehnice. Pentru produsele noi, pentru construcţii, aduse din Germania, Austria, Italia s-au făcut Agremente Tehnice, care au avut aplicaţii practice, pozitive.

 

 

Ştim că aţi fost şi cadru didactic o perioadă de timp. Care este cea mai importantă lecţie pe care o dați viitorilor ingineri?

 

După o activitate de şapte ani ca şi cadru didactic la Institutul de Mine , doi ani de studii pentru baraje şi hidrocentrale şi 48 ani de conducere a unui laborator de gr I pentru materiale de construcţii, aş sfătui pe viitorii ingineri “să plece la drum” cu un bagaj mare de cultură generală, să facă din cele învăţate în facultate o “biblie” pe care s-o aplice practic şi să aibă curajul de a spune adevărul!

 

Nu foarte multe femei aleg această profesie… Cât este de greu pentru o femeie să fie Inginer Minier?

 

Am făcut practică în studenţie şi control de practică în asistentie în toate minele de cărbuni din Valea Jiului,  în minele de aur din Brad, în minele de minereu din Baia Sprie, etc. Am făcut studii în zone incredibil de dificile, a fost frumos şi incitant, nu am simţit niciodată oboseala şi “greul”. Pot afirma cu tărie că femeile se pot pune pe picior de egalitate cu bărbaţii în multe meserii!

 

Aţi fost tentată să plecaţi din România?

Am colindat Europa, Asia, Indonezia, America de Nord şi Sud, Canada, Alaska şi m-am întors de fiecare dată cu o dragoste şi mai mare pe pământul României! Sufăr pentru faptul că românii pleacă “din casă” şi nu se mai întorc “acasă”! Am o mare “defecţiune “, nu m-am gândit niciodată să părăsesc România şi “nu-mi simt vârsta “!

Autor: Aurel Serban

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.