Domnule Prim-Ministru,
astăzi se împlinesc 11 luni de când, începând cu data de 9 martie 2020, sectorul cultural din România este închis pentru limitarea răspândirii virusului Covid-19, limitări pe care sectorul cultural le-a înțeles și susținut, sănătatea iubitorilor de cultură și sănătatea publică fiind prioritare și pentru noi, cei ce activăm în acest sector.
Ceea ce însă o întreagă breaslă nu mai poate înțelege, domnule Prim-Ministru, este că, la aproape un an de la impunerea acestor restricții, în spațiul public să fie aruncate, cu maximă lejeritate, afirmații lipsite de orice formă de empatie și considerație față de dezastrul existent în acest sector.
În condițiile în care pentru cei din sector ajutorul financiar nu a venit nici până în acest moment, e greu pentru întreaga breaslă sa urmărească toate aceste declarații care nu invită la dialog și la găsirea de soluții.
Oamenii din acest sector atât de important (artiști, tehnicieni, antreprenori) nu mai reușesc să-și achite creditele la bănci, să-și susțină chiriile sau să asigure necesarul pentru familiile și copiii lor. Vă rugăm să vă aplecați atenția și asupra realității disperate în care se află această parte a societății românești.
Așa cum autoritățile statului au obligația să se asigure, prin măsuri restrictive, într-o situație pandemică, de garantarea sănătății publice a unei țări, aceleași autorități au obligația să se asigure că acea parte din societate afectată cel mai grav de măsurile restrictive va supraviețui fără vieți distruse și fără foarte multe afaceri în ruină.
