O statistică interesantă ne arată că România este, la acest moment, una dintre ţările cu un puternic ritm al construcţiilor, mai ales în domeniul imobiliar. Potrivit Eurostat, în luna septembrie s-a înregistrat o creştere de 17,3%, comparativ cu aceeaşi lună din anul anterior, reprezentând în realitate una dintre cele mai semnificative creşteri înregistrate în rândul statelor membre UE.Deşi ne aflăm într-o fază incipientă a unei posibile crize economice, investiţiile realizate, în special cele private, au avut o contribuţie pozitivă la menţinerea unui constant trend economic, mai ales în perioada izolării şi a măsurilor de distanţare socială.Dincolo de aceste cifre care avantajează analizele şi evaluările referitoare la ţara noastră, rămân totuşi anumite probleme care conduc spre imaginea unor dezvoltări haotice, fără disciplină urbanistică, fără planuri urbanistice generale bine realizate, ignorând astfel calitatea vieţii şi principiile dezvoltării moderne.
Accentul cade pe zona imobiliară, acolo unde interesul investitorilor privaţi este ridicat, aspect care contribuie decisiv la dezvoltarea economică şi socială a segmentului respectiv.Totuşi, termeni ca provizorat, indisciplină urbanistică, semilegalitate, abordări haotice, sunt definiţii sugestive pentru reperele dezvoltărilor urbane în multe zone ale ţării!1.
Dintre cele 41 de municipii reşedinţe de judeţ, doar 18 au un nou PUG (Plan urbanistic general) aprobat în ultimii 10 ani, 3 sunt în avizare, iar alte 3 planuri sunt în etapă de elaborare. Pe lângă acestea, 15 PUG-uri au obţinut o prelungire a perioadei de valabilitate.2. Iaşul se află în etapa de avizare, în contextul în care amintim că PUG-ul actual al Iaşului a fost aprobat în 1998. Actualizarea documentului strategic a continuat în diferite etape, în perioada 2009-2016.
Lipsa unor reguli clare, aprobări controversate, concesii grave au condus la un puzzle de situaţii nepotrivite: blocuri între case, regim mare de înălţime, lipsa parcărilor, apartamente cu suprafeţe care nu respectă toate condiţiile recomandate de legea locuinţei, supraetajări etc. Pentru reglementarea acestor aspecte este necesară o implicare responsabilă a edililor locali, alături de specialişti, mai ales la nivel de instituţie a arhitectului şef.3.
O dezvoltare urbană haotică va genera o scădere inevitabilă a indicatorilor calităţii vieţii: habitat, muncă, mediul înconjurător, servicii sociale, economie etc. Spre exemplu: extinderea construcţiilor în zonele centrale va conduce la o creştere a traficului şi, implicit, a poluării pentru persoanele ce locuiesc în zona respectivă; se diminuează spaţiul verde şi scade gradul de confort al cetăţenilor. Pe de altă parte şi construcţiile de la periferie implică existenţa unei infrastructuri rutiere, a serviciilor sociale (şcoli, grădiniţe, transport, etc.), o integrare adecvată în contextul urban general.4.
Arhitectura urbană trebuie să fie mereu în consens cu specificul şi caracteristicile oraşului, dar şi cu aşezarea geografică, cu dinamica economică sau nevoile cetăţenilor. Voi pleda mereu pentru dezvoltarea oraşelor şi modernizarea acestora în spiritul accentelor urbane de secol XXI, dar nu trebuie să acceptăm sub nicio formă reducerea sau degradarea spaţiilor verzi, a zonelor culturale, a semnificaţiilor asociate centrelor istorice şi culturale din orice oraş.
De altfel, putem spune că „Oraşele nu seamănă între ele nu pentru că sunt aşezate diferit geografic, nu pentru că parcurile şi clădirile lor urmează stiluri diferite sau pentru că istoria lor a fost de fiecare dată alta ; oraşele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.” (Ana Blandiana)5. Concepte precum regenerare urbană, oraş inteligent, un mediu care să acopere cerinţele şi aspiraţiile cetăţenilor sunt premisele clare de la care trebuie construit un nou PUG pentru Iaşi. În cadrul unei conferinţe intitulate ”Cities of Tomorrow”, managerul oraşului Essen afirma faptul că „e interzis să nu gândeşti planificarea urbană!
”Situaţia actuală a Municipiului Iaşi, dincolo de aspectele estetice şi dezvoltarea oraşului, în mod deosebit în zonele centrale, se confruntă cu multe accente contrastante, cu aspecte care impun soluţionarea urgentă:Spaţiile publice majore din categoria parcuri şi grădini nu deservesc suficient totalitatea populaţiei;Posibilitatea de valorificare a unor resurse de teren de mici dimensiuni, care în acest moment sunt incomplet valorificate, pentru facilitarea construirii unor spaţii precum: piaţete, scuaruri, locuri de joacă, minigrădini publice etc.;În zonele interioare aferente locuinţelor colective pot fi inserate treptat, în etape, parcuri de joacă pentru copii, oaze de verdeaţă, locuri de recreere;Respectarea legislaţiei din domeniu şi prezenţa parcărilor în număr suficient pentru fiecare construcţie imobiliară;Aprobarea construcţiilor în funcţie de specificul arhitecturii din zona respectivă şi eliminarea amestecului derutant de blocuri cu diferite forme, dimensiuni, înălţimi, evitarea contrastelor cromatice, a dizarmoniilor arhitecturale, a formelor de agresare arhitecturală în zonele de case sau clădiri de mică înălţime.Dezvoltarea urbană a reprezentat mereu un demers pentru evoluţia complexă a oraşelor, a municipiilor din România.
Acest aspect a contribuit decisiv la o creştere economică şi, implicit, la dezvoltarea şi diversificarea vieţii sociale, culturale etc. În schimb, consider că preţul plătit nu trebuie să însemne compromisuri, abandonarea reperelor calitative, a indicatorilor unei vieţi de calitate. Poluarea scăzută, spaţiile verzi, serviciile sociale asociate cu nevoile cetăţenilor, dimensiunea culturală, educaţia, viaţa spirituală sunt note esenţiale ale unui oraş centrat pe cetăţean, argumente ale unui oraş modern, polivalent de secol XXI, deschis, în egală măsură, tuturor domeniilor sociale, economice, culturale.
