Astăzi se împlinesc 81 de ani de la raptul teritorial din 28 iunie 1940, când armatele comuniste sovietice au ocupat vechile teritorii ale Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ținutului Herţei, cu o suprafaţă de 50.762 km2 şi aproximativ 4 milioane de locuitori.

Un eveniment istoric tragic, despre care, aproape jumătate de secol, nu s-a vorbit, iar atunci când s-a făcut, s-a minţit şi manipulat, ignorându-se suferinţele imense din acele vremuri ale căror răni nu s-au vindecat nici astăzi.Când a fost semnat Acordul de la Munchen (29 septembrie 1938) de către premierul britanic Neville Chamberlain, premierul francez Edouard Daladier, Fuhrerul Germaniei Adolf Hitler şi Ducele Italiei Benito Mussolini, a devenit clar că nu mai există, în realitate, niciun fel de garanţii pentru graniţele României.La 22 iunie 1940, cu doar câteva zile mai înainte ca URSS să-şi prezinte ultimatumul, Franţa capitulase, iar Regatul Unit îşi retrăsese ultimele trupe din Europa, ceea ce făcea ca toate garanţiile de securitate date României de cele două puteri vestice să-şi piardă orice valoare. Pe 2 iunie, Germania informase România că, pentru a beneficia de garanţii de securitate din partea Reichului, guvernul de la Bucureşti trebuia să ia în consideraţie negocieri prealabile cu Uniunea Sovietică.Ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, a fost informat de partea sovietică de intenţiile sale cu privire la Basarabia şi Bucovina pe 24 iunie. Ribbentrop s-a arătat îngrijorat mai mult de soarta celor aproximativ 100.000 de etnici germani din Basarabia. De asemenea, Ribbentrop s-a arătat uimit de pretenţiile sovietice în ceea ce priveşte Bucovina – teritoriu ce nu fusese menţionat în niciun fel în protocolul secret al pactului sovieto-german de neagresiune.În 26 iunie 1940, ora 22.00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS – Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova – Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie şi „transferul” părţii de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. Textul ultimatumului de pe 26 iunie afirma în mod mincinos că Basarabia era populată în principal cu ucrainieni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”.Ultimatumul mai adăuga: „Acum, când slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în bazele unei păci solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice”.Guvernul român a răspuns sugerând că este de acord cu „negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme”.Al doilea ultimatum sovietic de pe 27 iulie a cerut evacuarea administraţiei şi armatei române din Basarabia şi nordul Bucovinei în patru zile.În următoarea zi, Guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu a acceptat să se supună condiţiilor sovietice. Decizia de acceptare a ultimatului sovietic şi de executare a unei „retrageri”, evitându-se folosirea cuvântului „cedare”, din Basarabia şi nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940 consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea.În conformitate cu rezultatele recensământului din 1930, în teritoriile ocupate de URSS, dintr-o populaţie de 3.776.000 de locuitori, 2.078.000 erau etnici români. Peste 200.000 de locuitori de toate etniile s-au refugiat în România în cele câteva zile care au urmat după 28 iunie, însă, tot în acea zi la ora 9:00, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populaţia a fost anunţată în mod oficial despre existenţa ultimatumului, despre acceptarea acestuia de către Bucureşti şi despre intenţia Guvernului de evacuare a armatei şi administraţiei pe malul drept al Prutului. În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei oraşe cheie – Chişinău, Cernăuţi şi Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00. Până pe 2 iulie, noua graniţă de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.Cedările teritoriale din anul 1940 au produs resentimente în rândul populaţiei româneşti şi a grăbit scăderea popularităţii regimului regelui Carol al II-lea. El a abdicat şi a părăsit ţara, lăsând drum liber formării unui guvern al generalului Ion Antonescu şi al Gărzii de Fier. Dorinţa de eliberare a teritoriilor pierdute în 1940 a fost factorul decisiv care a dus la intrarea României în luptele celui de-al doilea război mondial de partea Axei împotriva Uniunii Sovietice.Anexarea Basarabiei de către sovietici anticipează astfel instaurarea regimului comunist în spaţiul românesc după 1944. Întrucât majoritatea etnică românească din Basarabia era alcătuită din ţărani, iar această clasă era vizată de măsurile de teroare, represiunea capătă, în mod indirect, un pronunţat caracter antiromânesc.Data de 28 iunie trebuie să fie o zi de doliu naţional!