De Ziua Mondială împotriva Traficului de Persoane, senatoarea Silvia Dinică trage un semnal de alarmă asupra problemei care zace nerezolvată de ani de zile și a cărei victime sunt tot mai multe de la an la an – traficul de persoane.

“Ne amintim, din păcate, doar o dată pe an de problema traficului de persoane sau doar atunci când se întâmplă nenorociri și ajung în presă. Cazul Țăndărei a fost unul extrem de mediatizat, cu sute de copii exploatați în Marea Britanie și cu 25 de persoane acuzate, dar ulterior achitate, pe fondul prescrierii infracțiunilor. Dar avem alte sute de victime care nu ajung în presă, victimele tăcute ale acestor atrocități și cărora noi le suntem datori cu soluții.” , spune senatoarea USR Silvia Dinică. 

Din datele cuprinse în Raportul Departamentului de Stat al SUA pe anul 2019 reiese că vorbim de 662 de victime identificate în 2017, 497 în 2018, și o creștere la 698 în 2019. Victime ”oficiale”, din cazurile aflate sub anchetă sau în care s-a început urmărirea penală. Amploarea reală a fenomenului nu o cunoaștem, însă putem bănui cu toții că cifrele reale ale victimelor sunt cu mult mai mari.  

Deși, în 2018, Guvernul a elaborat o strategie naţională şi un plan anual de acţiune pentru 2018-2022, care pun accentul pe prevenirea traficului, protejarea victimelor şi politici de luptă împotriva traficului de persoane, nu au fost alocate resursele financiare pentru vreuna dintre activităţile sau obiectivele stabilite în aceste documente.

Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) a elaborat în 2018 un mecanism cu sprijinul ONG-urilor, dar pe care autorităţile nu l-au aplicat. 

Numărul victimelor este în creștere, dar numărul anchetelor DIICOT pentru trafic de persoane este în scădere, cu un număr de 532 de dosare înregistrate în 2019, față de 695 în 2018. Instanțele de judecată condamnă tot mai puțini traficanți de persoane – 222 în 2017, 130 în 2018 și doar 120 în 2019.

Ca urmare a măsurilor luate de guvernarea PSD, prin pensionarea anticipată a polițiștilor, s-a ajuns la o reducere cu 30% a personalului. Astfel, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) din Poliție nu are suficient personal.

ONG-urile dedicate au semnalat faptul că numărul limitat al anchetatorilor financiari specializați dedicați, doar 8 în întreaga ţară, a limitat anchetele financiare şi confiscările de active, blocând astfel strângerea de dovezi care să confirme mărturiile victimelor în cazurile de trafic de persoane.

Codul Penal interzice companiilor de recrutare cu sediul în România să faciliteze exploatarea cetăţenilor în străinătate, însă Guvernul prin Ministerul de Interne nu a reușit să identifice și să pedepsească agenţiile recrutare pentru infracţiunile care contribuie la traficul de persoane, precum taxele de recrutare ilegale.

“Mai întâi, ANITP trebuie să aloce mai multe fonduri nevoilor urgente ale victimelor pentru că până în prezent a alocat mai multe resurse campaniilor de informare. Tot ANITP gestionează o linie telefonică gratuită non-stop, însă trebuie să angajeze mai mulți operatori pentru a reuși să funcționeze fără întrerupere. Până în prezent, are doar un operator – doar în timpul orelor de program.

Prevenția, ca în orice boală care se poate croniciza, trebuie să fie principala direcție de acțiune. De la identificarea preventivă a potenţialelor victime, în special din rândul populaţiei vulnerabile, persoanele implicate în activităţi de prostituţie şi copiii din centrele de plasament de stat ar trebui să devină prioritate. Pentru a atinge acest obiectiv este necesară o mai bună pregătire a poliţiştilor şi a inspectorilor muncii pentru a reuși să recunoască din fază incipientă indiciile exploatării. Este necesară, în egală măsură, să crească numărul de poliţişti care anchetează infracţiunile de trafic de persoane şi numărul de anchetatori financiari specializaţi în cazuri de trafic de persoane, pentru a compensa efectele pensionărilor anticipate.

Trebuie aplicată legea protecției datelor personale prin modificarea regulamentelor astfel încât să nu mai fie permisă publicarea electronică a numelor victimelor care depun mărturie în procese. 

Este nevoie să protejăm martorii de represalii sau de stigmatizare şi trebuie ca victimele să aibă încredere că vor fi în siguranță atunci când au curajul să depună mărturii. Statul român trebuie să fie capabil să ofere toată protecția și consilierea de care victimele au nevoie.

Această formă de sclavie a zilelor moderne este foarte bine camuflată în culisele a ceea ce se întâmplă în țara noastră, însă, are momente în care iese la suprafață, în cele mai marcante feluri, și cred că este de datoria noastră să nu uităm și, mai ales, să nu ignorăm această problemă.” susține Silvia Dinică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.