Pandemia de COVID-19 a generat o situaţie critică în sistemul de învăţământ din România. Încă din martie 2020, cursurile au fost suspendate, desfăşurându-se doar în mediul online.Impactul acestei ,,transformări” a fost o creştere şi mai mare a discrepanţelor socio-economice dintre elevii din România.

În timp ce elevii, preponderent din mediul urban, cu posibilităţi financiare peste medie au putut compensa şcoala ,,faţă în faţă” cu întâlnirile online organizate de profesori, o mare parte din elevii fără posibilităţi financiare, aflaţi în zone defavorizate, nu au avut posibilitatea să suplinească lipsa unicului lor contact cu şcoala: prezenţa lor fizică la ore.

În acest context, Ministerul Educaţiei a anunţat o serie de măsuri urgente privind digitalizarea sistemului public de învăţământ şi achiziţionarea de tablete pentru elevii care se află în situaţii economice vulnerabile. Dar oare aceste măsuri vor fi suficiente pentru a asigura un act educaţional de calitate în mediul online?

Oare nu cumva accesul la educaţie va fi în continuare îngrădit pentru foarte mulţi elevi care nu vor beneficia de tablete sau care locuiesc în zone lipsite de curent electric şi internet?

În tot acest timp, poate mai dificil de gestionat decât perioada propriu-zisă de învăţare în mediul online, a fost situaţia de incertitudine cu care s-au confruntat elevii, profesorii şi părinţii; ce se va întâmpla în anul şcolar 2020-2021? Cum se vor desfăşura orele de curs?În încercarea de a diminua acest sentiment al incertitudinii, autorităţile publice centrale au venit cu 3 scenarii menite să proiecteze începutul anului şcolar în funcţie de evoluţia pandemică.

Vedem pentru prima oară, în educaţie, o descentralizare a deciziei autorităţilor, în sensul în care fiecare unitate şcolară va decide, prin consultarea DSP şi a organismelor abilitate ale autorităţilor locale, dacă se impune sau nu suspendarea cursurilor ,,faţă în faţă” în funcţie de situaţia epidemiologică locală.La prima vedere, o astfel de decizie are la bază principiul subsidiarităţii, considerându-se că decizia trebuie luată de cei care cunosc cel mai bine realităţile şi nevoile locale. Însă, oare, prin acest mecanism nu se pasează întreaga responsabilitate în sarcina şcolii?

Este absolut firesc ca şcoala să fie responsabilă pentru a putea primi autonomia ,,mult visată”, însă procesul de consolidare a responsabilităţii, chiar şi a răspunderii sale juridice, trebuie să fie unul îndelungat, organic, pe parcursul căruia şcoala să fie asistată şi sprijinită de autorităţile publice locale şi judeţene. A pune pe umerii şcolilor o responsabilitate atât de mare, fără ca şcoala să aibă o anumită experienţă în gestionarea unor astfel de situaţii, vine la pachet cu un risc asumat de Minister.

Toate cele 3 scenarii au la bază un criteriu comun: situaţia epidemiologică de la nivel local. Mai exact, este vorba despre numărul total de cazuri noi înregistrat în ultimele 14 zile raportat la 1000 de locuitori din localitatea în care se află şcoala . Astfel, se disting cele 3 scenarii: scenariul verde, scenariul galben şi scenariul roşu.

Scenariul roşu – şcolile rămân închise temporarAceastă ipoteză se activează în momentul în care ar exista mai mult de 3 îmbolnăviri la 1000 de locuitori, pe zi, timp de 14 zile . Într-o astfel de situaţie, învăţământul ar urma să se realizeze tot în mediul online, până la scăderea riscului epidemiologic.Important de menţionat este că, dat fiind raportarea la fiecare localitate, decizia se va lua la nivel de unitate administrativ-teritorială faţă de toate şcolile de pe acea rază.Scenariul galben – sistemul hibrid.

Dacă ar exista între 1 şi 3 persoane infectate cu coronavirus la mia de locuitori în ultimele 14 zile într-o localitate, atunci şcolile vor fi deschise parţial, prioritate având preşcolarii, elevii din şcoala primară, dar şi cei din anii terminali. Restul elevilor vor efectua cursuri online, pentru o anumită perioadă.

Scenariul verde – scenariul optimistÎn acest scenariu, dacă există mai puţin de o persoană depistată cu coronavirus la mia de locuitori în ultimele 14 zile, atunci elevii vor merge la şcoală. Din declaraţiile preşedintelui şi ale ministrului Educaţiei reiese faptul că, în această situaţie, elevii vor fi obligaţi să se reîntoarcă la şcoală, nefiind vorba despre o simplă posibilitate a acestora.Astfel, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, alături de DSP, vor monitoriza fiecare unitate de învăţământ şi o vor încadra într-unul dintre cele 3 scenarii posibile.

Evident, va fi nevoie de decizii rapide, transparente, de un dialog constant cu şcoala, dar, mai ales, de o monitorizare corectă şi atentă a numărului de noi infectări.Important de văzut este dacă nu cumva aceste scenarii, binevenite de altfel, nu vor reprezenta o ,,portiţă” pentru Guvern de a îngropa ideea de învăţământ online. Nu trebuie uitat că în secolul XXI, un sistem de învăţământ trebuie să fie conectat la evoluţiile globale din era digitalizării.

Chiar şi în lipsa acestei pandemii, educaţia trebuie să răspundă provocării mediului digital. Învăţământul online nu trebuie să înlocuiască ,,şcoala faţă în faţă”. Însă, trebuie să o completeze şi să o sprijine. Iar aici, Guvernul va trebui să gândească o strategie naţională de digitalizare a învăţământului românesc, întocmai cum am propus în modificările legislative la Legea Educaţiei.https://www.presidency.ro/ro/media/comunicat-de-presa1596730468?fbclid=IwAR1hSDIc-hql79Z8HDR5ZaLkF5HSGirtm9Wcsw_gppX73E–rZWlZ8WmU-Qhttps://www.digi24.ro/stiri/actualitate/rosu-galben-si-verde-ce-inseamna-cele-trei-scenarii-pentru-noul-an-scolar-2020-2021-si-cum-se-vor-desfasura-orele-1348950

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.