Pentru realizarea marilor proiecte de infrastructură, în Romania începutului de secol XXI, cea mai importantă resursă nu este banul. Cele mai importante resurse sunt viziunea strategică şi capacitatea managerială.Viziune strategică înseamnă armonizarea unei liste de obiective cu orizonturile de timp aferente, susţinute de o voinţă politică lipsită de orice echivoc.

Capacitate managerială înseamnă realizarea obiectivelor asumate cu respectarea scadenţelor şi a standardelor de calitate. Voinţa politică se referă la suportul parlamentar care să asigure contextul legislativ, inclusiv legea bugetară anuală.

Orizontul de timp pentru a urma Foaia de parcurs privind marile proiecte de infrastructură este de un deceniu. Dacă începem de acum, până în 2030 spinoasa problemă a infrastructurii de transport din România ar putea fi rezolvată.Obiectivele, într-o formă simplificată, sunt următoarele:

Realizarea unei reţele de autostrăzi de cca 1 500 km care să se adauge celei existente şi care să permită a) conectarea traseelor ce unesc litoralul Mării Negre cu oraşele din vestul ţării (Timişoara, Cluj-Napoca şi Oradea), b) frontiera bulgară cu frontiera ucraineană (prin Suceava), precum şi c) provinciile româneşti (Bucureşti – Comarnic – Braşov şi Ungheni – Iaşi – Tg. Neamţ –Tg.Mureş).Realizarea unei reţele de cca 1 500 km de căi ferate rapide (viteză medie de cel puţin 120 km/h) care să lege capitala de regiunile istorice româneşti (Bucureşti – Timişoara; Bucureşti – Cluj-Napoca; Bucureşti – Paşcani cu ramificaţii spre Iaşi şi Suceava).Construirea de noi aeroporturi (ex. Braşov) şi modernizarea celor existente prin crearea de zone cargo, lărgirea capacităţii şi ameliorarea căilor de acces.

Elaborarea unei Strategii a Dunării pe traseul fluvial românesc, integrată într-o Strategie Europeană a Dunării.Resursele financiare pentru aceste investiţii, pe parcursul deceniului 2020 – 2030, pot fi următoarele:Alocarea anuală a unei sume de 1,5 – 2 mld euro din veniturile Bugetului public, ceea ce înseamnă, cumulat, 18 mld euro;Alocarea unei sume de 8 mld euro din fondurile europene nerambursabile.Creşterea datoriei publice, cu un procent de 10% din PIB.

În prezent datoria publică a României este de 35% din PIB, una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană (unde media este de 80% din PIB). În acest fel, resursele financiare alocate marilor investiţii ar spori cu cca 25 mld euro. O mare parte din această sumă ar putea fi obţinută prin vânzarea de titluri de stat către populaţie. Costurile împrumuturilor ar fi relativ mici în raport cu importanţa destinaţiei lor, iar impactul anual asupra deficitului public ar fi doar dobânda anuală care ar fi de câteva zecimi de procent din PIB.

Asta dacă nu s-ar negocia cu Uniunea Europeană (ceea ce este posibil) ca împrumuturile pentru investiţii să nu afecteze deficitul bugetar.Suma totală ce poate fi utilizată poate ajunge, aşadar, la cca 50 mld euro pentru decada următoare, o sumă ce poate acoperi investiţiile amintite mai sus. Și asta în condiţiile în care nu am luat în considerare contribuţia investiţiilor private (ex. parteneriatele publice-private) şi a altor categorii de împrumuturi/credite cu dobândă redusă sau fonduri nerambursabile.

În plus faţă de această Foaie de Parcurs, printr-o alocare – din veniturile bugetare şi din alte fonduri nerambursabile – de 4% din PIB pentru investiţii publice (perfect posibilă), în decada 2020 – 2030 Guvernele succesive pot dispune de încă cca 80 mld euro pentru alte categorii de investiţii, cum ar fi sistemele de irigaţii (ex. Siret – Bărăgan), infrastructura şcolară şi medicală, modernizarea infrastructurii existente etc.Proiectul Foii de parcurs a României trebuie dezbătut şi asumat de reprezentanţii partidelor politice.

El trebuie adus la cunoştinţa opiniei publice, iar Guvernul trebuie să prezinte, cel puţin trimestrial, stadiul îndeplinirii lui. Fiecare nou Guvern, în această perioadă, îl preia, ca o componentă obligatorie a Programului de Guvernare. De asemenea, fiecare proiecţie bugetară anuală trebuie să aibă un capitol distinct privind Foaia de parcurs. Este un proiect al tuturor, nimeni nu trebuie să-şi aroge paternitatea lui, şi toate Guvernele trebuie să-l preia şi să-l ducă mai departe, fără să aibă pretenţia de a reinventa roata.Foaia de Parcurs a României poate deveni, astfel, un proiect naţional, probabil cel dintâi după 1990 care este cu adevărat românesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.