Artiștii și artistele Centrului de Teatru Educațional Replika vă invită în perioada 27 mai-1
iunie la o serie de evenimente focusate pe cercetări exploratorii și demersuri performative
care au în centru istorii ale fenomenului teatral din anii ’60, ’70 și ’80, din România și
Republica Democrată Germană.
Evenimentele fac parte din proiectul European TabThePAST. Taboo History. Fill the Past to
Sense the Present, care, timp de doi ani, și-a propus o cercetare performativă amplă, pe
paliere convergente – conferințe, ateliere, spectacole-studiu, publicații – a unor etape care
au marcat istoria teatrului local și european. Una dintre mizele principale ale proiectului a
fost elaborarea unui model de cercetare aplicată, axată pe performativitatea istoriei
arhivelor teatrale și pe abordarea potențialului teatral al reflecției critice asupra artelor
performative.
La Centrul de Teatru Educațional Replika, Săptămâna Memoriei Teatrului European
debutează luni, 27 martie, la ora 20.00, cu spectacolul WHITE ELEPHANTS. No life, a dream,
creat de Citizen.KANE.Kollectiv. WHITE ELEPHANTS. No life, a dream este un spectacol
despre libertatea artelor și arta de a fi liber. O regizoare lucrează la o nouă producție despre
istoria Germaniei. Un autor confuz și interpreți dornici să se afirme completează ansamblul.
Regizoarea a luat decizia de a lucra într-un spațiu underground, departe de structurile
publice. În acest fel, ea menține producția în afara controlului statului, pe de o parte, pe de
altă parte, aceasta înseamnă că trebuie să împartă sala de repetiții cu o ambițioasă trupă
de amatori. Muzică captivantă, imagini confuze și toate scenele curg una în alta, creând un
coșmar. Sunt puse întrebări despre încredere, siguranță și obiective, care rămân fără
1
răspuns. O ficțiune despre cenzură și control într-o perioadă prea puțin cunoscută
publicului contemporan.
Echipa artistică a spectacolului este formată din Gala Adam, Katharina Fast, Lisa Heinrici,
Simon Kubat, Malin Lamparter, Ida Liliom, Christian Müller, Lena Stokoff, Maximilian
Sprenger, Phil Wegerer, Nina Zinsmeister. Spectacolul este urmat de o discuție cu echipa,
moderată de Radu Apostol.
Spectacolul se va juca și marți, 28 mai, de la ora 20.00.
Săptămâna Memoriei Teatrului European continuă miercuri, 29 mai, de la ora 18.00, cu o
conferință cu titlul Etica cercetării arhivelor, reprezentări de gen și recuperări performative.
În cadrul conferinței vor prezenta rezultatele unor ample cercetări teoreticienele și
teoreticienii Cristina Modreanu, Iulia Popovici, Simone Dragone, Christian Müller & Phil
Wegerer, Radu Crăciun și Maria Drăghici.
Cristina Modreanu – Întărirea rolurilor sociale stereotipe ale femeilor prin intermediul
repertoriilor teatrale înainte și după 1989.
Rolurile feminine stereotipe au fost întărite în România socialistă prin intermediul
repertoriilor aprobate la nivel de stat și controlate prin cenzură, timp de peste 40 de ani.
Analizând o selecție din dosarele de arhivă aflate în păstrarea CNSAS și o serie de caiete
program ale unor spectacole care au trecut de cenzură și au ajuns la public, prezentarea
mea încearcă să explice cum teatrul a ajutat în timpul regimului Ceaușescu la cimentarea
status-quo-ului condiției subalterne, submisive, a femeii. Acest proces are în continuare loc
într-o societate liberă, democratică.
Ecourile repertoriilor misogine construite înainte de 1989 pentru a reconfirma rolurile
destinate femeilor în societatea socialistă se regăsesc în continuare în teatrele din România
contemporană, așa cum demonstrează recuperarea din arhive a destinului unei piese
jucate timp de decenii în teatrele publice din această țară, Micul Infern de Mircea
Ștefănescu. Montată prima dată în 1948 într-un teatru privat condus de o femeie, actrița
Eugenia Zaharia, redescoperită în plin regim ceaușist de către o regizoare recent eliberată
din închisoarea politică, Marietta Sadova, care încerca să recupereze bunăvoința regimului,
la Naționalul din Timișoara, în stagiunea 1968-1969, când în lume se celebra emanciparea
sexuală /”the summer of love”, și readusă pe scena Naționalului bucureștean în 2013 de
către un regizor tradiționalist, Mircea Cornișteanu, într-o montare în costume de epocă și
fără nici o distanță critică jucată de peste 10 ani, piesa Micul infern (unde infernul este
căsătoria care, în ciuda greutăților, rămâne singura opțiune socială validă) este studiul de
2
caz al temei alese. O analiză atentă a repertoriilor teatrelor publice din România de azi
demonstrează că la 35 de ani de la căderea zidului Berlinului, acestea încă tind să ignore
schimbările petrecute în natura feminității în spațiile post-socialiste.
Cristina Modreanu este curatoare, critic de teatru și cercetătoare, autoare a șase cărți
despre teatru în limba română și a numeroase articole despre teatrul românesc publicate
în țară și în străinătate. Prima ei carte în engleză, A History of Romanian Theatre from
Communism to Capitalism. Children of a Restless Time a apărut în 2020 la editura
Routledge.
Cea mai recentă carte, Teatrul ca rezistență. Oameni de teatru în arhivele securității, a
apărut în 2022 la editura Polirom și se bazează pe o cercetare în arhivele teatrale și arhiva
CNSAS.
În calitate de cercetătoare în arhive, a coordonat proiectul Dicționarul Multimedia al
Teatrului Românesc (www.dmtr.ro), realizat sub umbrela Asociației Române pentru
Promovarea Artelor Spectacolului în parteneriat cu UBB Cluj și UAT Tg. Mureș (Premiul AFCN
pentru activarea patrimoniului imaterial în 2021) și a conceput programul multinual Arhiva
feministă de teatru. FEM100, recent lansat.
Cristina Modreanu are un doctorat în teatru de la UNATC București, a fost Visiting Scholar
la NYU Tisch School of the Arts, Performance Studies Department, New York și este
Fulbright Alumna. Ea este redactoarea-șefă a revistei de artele spectacolului Scena.ro,
cercetătoare la Departamentul de Teatru din cadrul Facultății de Teatru și Film a
Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca și membră a Janovics Center for Screen and
Performing Arts Studies.
Iulia Popovici – Arhiva ca un ou Kinder (cu monștri)
Ce înseamnă, în viața reală, arhivele teatrului, această artă în care ce-a fost a trecut și nu se
mai întoarce? Știm ce căutăm, dar știm și ce, cum putem găsi? Dacă nu poți da foc la carul
cu fân, cum găsești acul din el? Și ce faci când găsești alte ace decât cel pe care-l căutai?
De ce ne interesează, totuși, arhivele și ce putem face cu ele?
Prezentarea va avea în centru, pornind de la povești reale din Arhivele Naționale și Arhiva
CNSAS, în primul rând chestiunea eticii în privința materialelor arhivistice de istorie
contemporană, mai ales în cazul persoanelor încă în viață, dar și cea a credibilității, căci
spun oare arhivele adevărul?
Iulia Popovici este critic și curator de artele spectacolului, expert în programe culturale
românești și europene. A publicat și editat cărți despre sectorul cultural independent și
3
artele spectacolului din Europa de Est și, mai recent, cercetează producția culturală în
contexte de criză politică, prin documente din arhive istorice. Și-a susținut doctoratul în
2023, cu o teză despre evoluțiile socio-economice ale teatrului românesc în anii 1980 și
tranziția postcomunistă. Este lector asociat la Universitatea din Craiova, Departamentul de
Arte și Media, unde predă Istoria teatrului și Spectacologie.
Simone Dragone – Rolul arhivelor în teatru și artele performative. Modalități de prezervare
a patrimoniului cultural imaterial
Prelegerea pornește de la o perspectivă teoretică și își propune să analizeze teatrul și artele
performative ca domenii în care se manifestă Patrimoniul Cultural Imaterial. Vor fi
prezentate studii de caz (Arhivele PINA BAUSCH, INCOMMON) care, folosind metodele și
tehnicile a ceea ce am putea numi „arhivarea telematică” au încercat să confere noi forme
spectacolelor de teatru, rămășițelor lui materiale și urmelor, cu scopul de a crește și a
intensifica patrimoniul cultural imaterial manifestat în compoziția lor, accesibil în spațiu și
timp.
Concluziile epistemologice subliniază importanța pe care cazurile analizate o au pentru
păstrarea Patrimoniul Cultural Imaterial în relație directă cu artele performative, ca răspuns
la măsurile de protejare dictate de Convenția pentru Garantarea Patrimoniului Cultural
Imaterial (UNESCO 2003) și Convenția centrată pe Protecția și Promovarea Diversității
Culturale (UNESCO 2005).
Simone Dragone are un doctorat în Digital Humanities Arts, Performing Arts și Multimedia
Technologies, obținut la Universitatea din Genova în aprilie 2024. În centrul preocupărilor
lui de cercetare se află relația dintre arhive și spectacole de teatru, studiul dinamicilor și
evoluțiilor proceselor de creație în teatrul secolului XX și în antropologia teatrală. În
perioada aprilie 2019-iunie 2022, a structurat arhiva Teatrului Odin din Holstebro,
Danemarca. Din 2020 face parte din board-ul editorial al JTA (Journal of Theater
Anthropology), o revistă fondată și condusă de Eugenio Barba. În prezent este cercetător la
Università del Salento (Lecce, Italia), cu un proiect care implică cartografierea experiențelor
teatrale și socioculturale care caracterizează dinamicile celui de-al Treilea Teatru.
Christian Müller și Phil Wegerer – Despre istoria cenzurii teatrale în RDG și metode de a o
evita
Prelegerea este o prezentare a unei prime cercetări aprofundate pe care grupul
Citizen.KANE.Kollektiv a întreprins-o în teatru și cenzură în RDG, în contextul producției
White Elephants. Cercetarea se concentrează pe pe o primă etapă a demersului de
4
colectare a unor materiale de arhivă, texte și istorii orale dintr-o perioadă a teatrului critic
din Germania de Est – 1949-1989. Prelegerea are în centru metode și instrumente de lucru
pe care Citizen.KANE.Kollektiv le-a descoperit pe parcursul explorărilor în arhive. Alături de
povești despre producțiile textelor lui Heiner Müller, producții interzise, cenzurate, nedorite,
vor fi aduse la lumină creații ale rezistenței față de sistem, cu scopul de a scoate în evidență
dimensiunea personală a etichetării celor nefrecventabili și subversivi în raport cu
autoritățile.
Christian Müller este regizor. S-a născut în 1979 în Jena, Germania, și a absolvit Studii
Teatrale la Universitatea din Leipzig, în 2007. Din 2011 a regizat spectacole în diferite teatre
din Germania și a coordonat proiecte artistice în teatrele independente. Este co-fondator al
companiei Citizen.KANE.Kollektiv din Stuttgart.
Phil Wegerer este dramaturg și performer. S-a născut în Eichstätt, în 1996. Este masterand
la
Universitatea din Amsterdam (Programul Internațional de Dramaturgie). Din 2017, este
dramaturg și performer în mai multe proiecte. Studiile și cercetările lui sunt centrate pe
explorarea dimensiunii politice a demersurilor artistice colaborative, în proiecte naționale
și internaționale.
Maria Drăghici și Radu Crăciun – „Acest jurnal pe care am omis să-l țin”. Reconstituirea
unei operațiuni de filaj.
În spațiul de supraveghere al dosarelor de urmărire CNSAS, vizibilitatea facilitează
ierarhizarea, controlul și normalizarea – cercetarea fiind supusă curatorierii politice de
condamnare a comunismului. În spațiul de materializare al fotografiei de filaj, citită ca
vector de orientare ready-made, receptarea subiectului se produce orizontal, generând
potențial pentru o nouă narativă istorică prin acumularea biților de informație al unei co
creații identitare (ce are în centrul său două personaje: cel urmărit și filatorul). Cele două
forme spațiale de receptare aduc în prim-planul cercetării două modalități de „scriere” a
cine suntem, fiecare depinzând de cum și de unde suntem priviți.
Maria Drăghici este artist vizual, activist cultural (coordonator de programe educaționale),
în prezent cercetător CSIII în cadrul Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare al
UNATC. Din 2012, lucrează colaborativ în interiorul mai multor echipe transdisciplinare de
investigație asupra realului socio-politic și de interes public în sensul conceptului extins de
școală.
5
Radu Crăciun este absolvent al Facultății de Teatru din UNATC. În 2019 obține, în cadrul
aceleiași universități, titlul de doctor în artele spectacolului. În prezent este regizor, actor
și cercetător în cadrul Departamentului Cercetare, Dezvoltare, Inovare al UNATC „I.L.
Caragiale” București.
Săptămâna Memoriei Teatrului European se încheie la Centrul de Teatru Educațional
Replika pe 1 iunie, de la ora 19.00, cu spectacolul Nostalgia Up&Down. În spectacol, trei
experți imparțiali, cu expertiză imparțială de imparțialitate pentru traineri de traineri de
manageri culturali explorează o serie de evenimente sociale și politice relevante din anii
‘80, și evidențiază incredibile asemănări între acei ani și realitățile actuale.
Ce legătură este între politica de autofinanțare a culturii din anii ‘80 și încercările de
comasare de azi, cu accent pe obsesia profitului financiar și eficientizării?
Experții noștri vă vor încuraja să descoperiți paradoxurile culturale, politice, sociale și să vă
confrunați cu diferite forme și grade de nostalgie.
Distribuția: Mihaela Rădescu, Silvana Negruțiu, Viorel Cojanu
Text: Mihaela Michailov, Radu Apostol
Regia: Radu Apostol
Decor: Gabi Albu
Costume: Ilinca Gavriliță
Fotocolaje: Ramona Iacob
Video: Elena Găgeanu
Interactive media designer: Dragoș Silion
Muzica&sound design: Alex Bălă
Lighting design: Radu Apostol, Ștefan Dumitra
Producția: Viorel Cojanu
Echipa de documentare: Mihaela Michailov, Radu Apostol, Ramona Iacob
Proiectul TabThePAST. Taboo History. Fill the Past to Sense the Present (Istoria Tabu.
Umple golurile din trecut pentru a percepe prezentul) este inițiat de UNATC București,
alături de Centrul de Teatru Educațional Replika, România și Citizen.Kane.Collective,
Germania (CKK), și este finanțat de Uniunea Europeană prin European Education and
Culture Executive Agency (EACEA), în cadrul programului Europe for Citizens (EFC), pe o
durată de doi ani.